Orice site web trece în mod necesar prin mai multe etape:
- Concretizarea ideilor
- Schiţarea elementelor vizuale şi compunerea structurii site-ului
- Programarea paginilor web în (HTML, CSS, Javascript etc.)
- Testarea site-ului
- Schimbarea părţilor care nu corespund ţintei
- Publicarea site-ului pe Internet sau intranet
Modificarea ulterioară şi relansarea pe Internet, după nevoile clienţilor sau ale timpului
După stabilirea structurii sitului se intră în etapa conceperii unei interfeţe grafice care, pe lângă scopul pur estetic, trebuie să faciliteze accesul vizitatorilor la toate secţiunile publice ale sitului, să fie comprehensivă şi, nu în ultimul rând, să asigure şi încărcarea rapidă a paginilor, prin modul în care vor fi realizate diversele elemente grafice.
Din punctul de vedere al designului, siturile sunt în mare parte alcătuite din tabele cu linii invizibile în care se inserează imagini (siglă, imagini-simbol, butoane etc.) şi texte, în aşa fel încât aspectul să fie unitar şi să nu se sesizeze vizual organizarea tabelară. Celulele tabelelor *pot avea fundaluri colorate, pot fi alcătuite din imagini şi desene care se repetă pe orizontală sau pe verticală, pot fi umplute cu texturi mai mult sau mai puţin neregulate (ca pietrişul, frunzişul etc.) sau pot rămâne şi albe.
Este de notat că actualmente locul tabelelor a fost luat de popularul mod de formatare CSS, care reprezintă o soluţie mai “curată” din punctul de vedere al programării decât utilizarea tabelelor.
Astfel, graficianul utilizează iniţial un program de grafică (de exemplu, Adobe Photoshop sau Corel PhotoPaint) pentru a concepe un “instantaneu” al site-ului respectiv. El creează forma butoanelor, dimensionează şi poziţionează sigla site-ului, stabileşte locaţia meniurilor, dimensiunea şi aspectul textului, schema de culori a sitului, precum şi alte aspecte specifice. Datorită faptului că această imagine primară este apoi “tăiată” în imagini mai mici, care urmează să fie inserate în tabele sau definite în CSS, din punct de vedere grafic, siturile se supun aceloraşi reguli de compoziţie ca şi lucrările grafice tipărite, îmbinate însă cu o serie de parametri tehnici care permit implementarea ulterioară a elementelor de programare. Astfel, un “grafician de web” va lucra altfel decât un “grafician de print”, încercând să anticipeze locurile unde pot apărea probleme potenţiale şi să găsească soluţii pentru a evita orice deformare a sitului, indiferent dacă urmează să fie utilizate dimensiuni relative sau absolute. De exemplu, un grafician de web ştie că este preferabil să utilizeze fundaluri de tip “culoare indicată din cod” sau de tip “imagine repetată pe axa x sau y”, decât fundaluri dintr-o singură imagine foarte mare, care ar reduce mult viteza de încărcare a sitului.
După ce imaginea iniţială a fost împărţită în mai multe imagini mici, acestea se introduc în tabele sau se poziţionează cu ajutorul CSS, fie prin scrierea directă a codului HTML într-un program simplu de editare text, cum ar fi Notepad, fie prin utilizarea unui editor HTML, în general de tip WYSIWYG, cum ar fi Dreamweaver. Astfel se generează un prim “schelet” al sitului, denumit “mock-up”, care simulează situl şi toate funcţiile lui, fără a avea însă conţinutul real, ci numai texte de tip lipsum şi imagini provizorii. În cazul în care este vorba de un sit simplu, cu puţine pagini, tot ce mai rămâne de făcut este introducerea conţinutului final. În cazul în care este vorba de un sit complex, de exemplu un catalog sau un magazin virtual, mock-up-ul intră în etapa de programare complexă, care poate utiliza limbaje mai complicate (de tip server-side ca de exemplu PHP, ASP, sau şi de tip client-side) precum şi baze de date.
